albastru de... mai departe

Casa cu chilii
Maică o numeau toți cei nouă copii ai ei, iar mie, copil fiind, mi se părea firesc să fie așa, căci locul meu de dormit, în casa maicii, era într-un pat de fier negru, lângă geam, chiar sub icoana Maicii Domnului, o icoană veche, dintr-un lemn curbat, scăpată ca prin minune dintr-un incendiu. Nu țin minte când și cum am aflat cine e în icoană, dar știam deja că e tot o Maică, dar o Maică Fecioară Preacurată, mai frumoasă decât zorile și mai inaltă decât cerurile, care purta în brațe pe Fiul Lui Dumnezeu, care păzea casa și lumea de tot răul.
Maica, adică, bunica din partea tatălui meu, avusese, după cum v-am spus, nouă copii. Cum îi crescuse, nu știu. Avusese o gospodărie ca la carte, cu casă cu cerdac și la parter și la etaj, cu zece odăi frumos orânduite, doar câte doua aveau…

Vezi articol original 500 de cuvinte mai mult

Anunțuri