arta si natura

Ne tomnăm iubite, e-atât de frig la tine,

 Eu strig de neputinţă, tu de însingurare,
Ce tristă simfonie… şi gravă-n sol minor,

Nu mai găsim putere să întregim finalul,
Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii,
De sunete bolnave, a ostenit pianul…

simf-pianului

Duc dorul tinereţii sau poate al nebuniei,
Când doar noi doi formam orchestra de viori
Şi-n ritmul nesfârşit doar oda bucuriei
Cântam sub cerul lumii, naivi şi visători. 

sweet-symphony-irene-sheri-oil

 Dar hai, să renunţăm la simfonia gravă,
Primeşte-mă la tine în paşi de menuet,
Doar ţine-mă de mână, eu sar peste-o octavă,
Prin toamnele din suflet, să fim din nou, duet. ( Angela Nadejde)

Vezi articol original

Anunțuri