zinadorina

Iubite, azi suntem singuri  la marginea lumii,

doar degetele tale  mângâie  părul meu  răvășit,

iar vântul tulbură  liniștea  macilor sângerii

tremurând  în lanul de grâu încă necopt.

Ne întindem  pe spicele mătăsoase

să privim cerul  –  oglinda dorințelor noastre,

iar dincolo de zare,  lumina ta

ne dezvăluie scara  spre Rai,

dar ce Rai poate fi mai dulce

decât cel în care suntem doar noi

cu-o cupă de vin, lumânări și parfum

dansând în extaz infernal?

Misterul  e în noi, în mâini care coboară

pe gât, pe sâni, pe coapse

sub   neagra  mea dantelă …

parfumuri  efemere …

Macii roșesc  la  gândul micuței vrăjitoare

în neagra ei dantelă,

sfioși  ascultă șoapte, chemări ale iubirii,

plecați, ascund sărutul

și patimi se revarsă  prin trupurile noastre

la sângeriu apus.

dscn0033

Vezi articol original

Anunțuri