ALTFEL | by Mihaela Popescu

SOMNUL

Aerul din jur devenire irespirabil. Toti eram captivi ai unei incordari teribile.

”- Vino! Da-mi sa ma mai uit o data la poza de pe telefon. Da… ei sunt.”

Fata vorbea doar pentru ea, iar chipul ii era o masca stranie. Ingrozita isi ridica privirea din ecranul telefonului spre mine. Simteam frica.

”-Vino! Am atatea sa-ti marturisesc.”

M-a prins strans de mana si m-a tras spre centrul camerei.

”-Crezi ca baiatul din echipa ta mai poate astepta afara zece minute. Incerc sa adun totul intr-un timp limitat. Imi strang viata intr-un pumn de clipe si ti-o asez cu incredere intre palme. Nu sunt vorbe de prisos, sa stii. Nici poezie…Dar ceea ce-ti voi povesti ai zice ca e rupt din paginile unei carti… cunoscute.”

”-Mergi la o cafea si te chem eu, nu te uita urat la mine. Terminam imediat. Daca mai comenteaza cineva sa vina la mine. Stiu…

Vezi articol original 902 cuvinte mai mult

Anunțuri