albastru de... mai departe

2

… de la unchiul Leonid – refugiat din Basarabia, împreună cu părinții, stabiliți împreună la Slănic-Moldova, unde găsiseră înțelegere și găzduire în casa maicii, până la sfârșitul vieții lor, căsătorit cu tanti Margareta, una dintre surorile mai mici ale tatălui meu, dar mort prea de timpuriu, la numai patruzeci de ani, la Praga, în Cehoslovacia, primul din lungul șir de dispăruți dragi –  mi-a rămas o cruce de sidef, adusă , poate, de prin călătoriile lui…  Nu e crucea pe care o port zi de zi, dar o pun câteodată la concerte… Mai am de la el un caiet, cu coperti îmbrăcate în mătase, pe care, timp de câteva luni, mi-am luat notițe de muzică psaltică…

Vezi articol original

Anunțuri