Căutare

Biblioteca Cronopedia

~ club de scriere literar-artistică ~

luna

Mai 2017

Trei vivante (3)

ecaleopi

Port sandale roşii, cu barete subţiri. Sar de pe un picior, pe celălalt, păzindu-mă de coarda nebunatecă. ,,Degeaba’’ am ,,opş’pe ani’’, cum îmi zicea, adesea, mama! Căci mintea nu-mi evoluase cu mult peste aceea a unei puştoaice de 5 ani…

Sunt în parcul Herăstrău, şi am un chef de joacă aşa cum demult nu am avut. Oamenii din jur mai strâmbă din nas, căci coarda îi mai atinge uneori… Nu-i pot ajuta, căci sunt binedispusă, cânt, şi sar, într-una! Şi tot aşa, de pe un picior, pe celălalt, ajung pe o alee unde, într-un mod magic, nimeni nu mă apostrofează. Este linişte deplină, iar societatea aceasta, curios, alcătuită din domni şi doamne cu stil, nu se simte deranjată de voioşia mea! Am obosit un pic. Dau jos sandalele jos şi aşa, târând coarda, potolită ca prin farmec, mă aşez pe băncuţa apărută de nu ştiu unde.

Privesc cu atenţie apariţiile…

Vezi articol original 511 cuvinte mai mult

Trei vivante (2)

ecaleopi

Gara se află la vreo şapte kilometri de sat. Sătenii ies demult către civilizaţie cu maşini şi microbuze, mai degrabă decât cu trenul. Şi, cum maşină nu am, şi nici nu îmi permit costul unei călătorii cu vreo maşină ce face ,,taxi’’, iar autobuzele circulă cu un program nepotrivit cu planurile mele, pornesc pe jos, ca în anii studenţiei, spre gară.  Traversez satul la pas. Vremea este tocmai bună pentru plimbare, chiar dacă a trecut de ora prânzului, iar soarele s-a cam aprins. Satul pare amorţit. Majoritatea îşi fac, probabil, siesta. Copiii sunt la şcoală, tinerii, cei mai mulţi, au luat la cutreierat ogoarele, este vremea lor.

Mă opresc la una dintre desele lăzi frigorifice cu îngheţată, să îmi iau una. Intru în magazin, să achit. Vânzătoarea tânără, cu părul ridicat într-un coc bonţat pe creştetul capului, pare că nici nu mă vede. Aşezată pe scaun, priveşte într-un punct fix…

Vezi articol original 533 de cuvinte mai mult

Trei vivante

ecaleopi

16938803_747764725390129_1760133684806936942_n

Plouă din cer şi din pământ, dinspre toate zările, plouă.

Este weekend, iar eu am dispoziţie să continui şcoala altfel cu Măriuca, pe care maică-sa, adică fiică-mea, mi-a ,,predat-o’’, la pachet cu instrucţiuni severe: fără ,,nas în tabletă, laptop ori alte asemenea chestiuni’’, deci şi mai puţin televizor. Şi ce mă fac eu, mă rog, cu copila, toată numai veselie, şi cu ploaia asta? Nu-i vorbă, că ei îi place ploaia… Cum altfel, că doar de mică am învăţat-o că bălăcitul în apa caldă a ploii de vară, amestecată cu ţărâna încinsă, este cea mai mare bucurie! Renunţăm la tradiţionalul bălăcit, fiindcă apa ploii încă nu este caldă atât pe cât ne-ar trebui. Hrănim puişorii de prin coteţe, umplem ochi blidele căţeluşilor cu ciorbiţă şi, haidem, iar, în casă! Nu deschidem televizorul, nu ne atingem de laptop. Urmăm, cu sfinţenie, dispoziţiile primite.

Acum, ploaia a stat – pentru cât timp…

Vezi articol original 613 cuvinte mai mult

Locul 2 la concursul de eseuri: – eseul nr. 2 ”Ce crede mama despre ce înseamnă să devin bărbat?”

Marius Cruceru

Înainte de a deschide postarea cu parolă, mi s-a șoptit să dau neapărat primele trei eseuri. Eseul numărul 2 este pe locul al doilea, după locul 1, ocupat de eseurile 6 și 4.

Aș dori să ofer și autorului acestui text ceva. N-am încă idee ce anume. Premiile pentru locul 1, cele două topoare Urnieta-Surcel au fost din banii mei. Încă mă gîndesc la o formă de compensare. Se oferă cineva să ajute?

Eseu 2 

Bună întrebare… O aud pretutindeni, mai ales de la mama mea care are o părere personală despre bărbăție, mai bine zis, masculinitate. Societatea ne învață să ”carpe diem” pentru că asta e ceea ce contează, prezentul îți aparține. Mama mea consideră și acum că eu ar trebui să ”mă bucur” de viața aceasta pentru că e scurtă. Ar trebui să ”mă petrec”, vorba ei, ”să caut” fete, să nu las pe nimeni să…

Vezi articol original 983 de cuvinte mai mult

Primul eseu cîștigător: eseul 6 – Gabriel M. ”Cînd voi fi mare … îmi doresc să devin … bărbat!”

Marius Cruceru

Gabriel a cîștigat concursul alături de Ioan/John, care l-a ajuns pe ultimele secunde aseară. Mîine seară îl voi publica și pe cel al lui Ioan/John. Premiul va fi preluat de amîndoi.

Iată eseul lui:

Cînd voi fi mare …îmi doresc să devin … bărbat! 

Ce mai înseamnă să fii bărbat în secolul XXI? Nu pretind că dețin răspunsul la această întrebare, așa că ceea ce veți fi citit până la final, luați-o vă rog ca pe o umila încercare de răspuns a unuia ce nu a devenit încă bărbat, dar care se străduiește să o facă.
Sunt frate de 3 surori mai mari, așa că întrebarea de față mă frământă de ceva vreme…cam de pe când ele, interacționând cu diferite tipologii de băieți, după ce se minunau de prostia unora, de tupeul altora sau de lipsa crasă de educație a celor mai mulți, au avut grija și bunăvoința să…

Vezi articol original 967 de cuvinte mai mult

tu – culoarea mea

mysoul244

Poate tu nu mai simți, poate eu nu mai spun, poate cuvintele mi le amân, poate gândul mi-l reprim dar vreau să cred că ştii, dincolo de orice tăcere a mea, de orice părere a ta, că mi-e inima plină de tine. Până la refuz. De când te ştiu şi până la sfârşitul lumii. Indiferent de ce ai să spui, ai să faci, ai să crezi, ai să visezi; indiferent de ce am să spun, am să fac, am să cred, te voi visa mereu.

Indiferent de veacul în care ne vom afla, va fi o clipă în el care se va numi a noastră. Sunt convinsă de asta. Până atunci tu nu vei fi pentru mine altceva decât ce-am spus mereu: frumusețe, bucurie, alint, senin.

Eşti, tu, culoare crescută pe umbra singurătății mele.

Eşti un vis. Visul meu. De împlinit.

Vezi articol original

Revista Cronos nr. 12/2016

Haiku: Concert

racoltapetru6

Imagini pentru imagini cu ploaie

În ritm de tobe

Cade ploaia, cad și eu

În nostalgie.

Vezi articol original

Bunicul

Claudia Adriana

image

La o margine de drum,
Sub o salcie curgatoare,
Suspină un om bătrân,
Că la luat dorul prea tare.

De ce plangi batrane tu,
De ce inima ți-e seacă?
Lacrimile-ți lasă acum,
Bătrânețea grea te-apasă?

Nu bătrânețea m-apasă,
Mi-e dor de a mea copila,
Usa, la batrană acasă
O așteaptă ca să vină.

Nu mai plange, taica-l meu,
Acum am venit acasă
Am simtit că-ți-este greu,
Si puterile te lasă.

M-ai crescut, m-ai mângâiat.
Când cădeam m-ai ridicat
Ce-ai stiut m-ai invatat
Cum prin viață să răzbat.

Ochii mari, taica facu
Si cu vocea lui umila,
Țipă și apoi tăcu
S-a intors a mea copila.

Ma indeamna înspre casă
Vorba-ii este un oftat
Cat de greu-ii să paşescă
A crezut că l-am uitat.

Voi copii ce-aveti parinti,
Să nu-i uitați niciodată,
Ochii lor vor fi doar trişti
Aşteaptându-vă în poartă.

În memoria bunicului meu Hornoiu Dumitru

Vezi articol original

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: