Al Phagora

Bătrânul și leul s-au plăcut de la prima întâlnire, la banca din parc. Era banca bătrânului, acolo se așeza aproape în fiecare seară și privea apusul. Leul avea culoarea apusului. Până la întâlnirea cu bătrânul, toți îl crezuseră un câine vagabond ceva mai mare. Doar bătrânul îl recunoscu, privindu-l prin fumul de țigară (meteahnă veche); apoi își trecu mâna blând prin coama leului și își mai aprinse o țigară. Aveau multe de povestit. Și au povestit o vreme, seară de seară. Uneori bătrânul îi aducea leului câte un kilogram de cotlet afumat, fără ca leul să-i fi cerut vreodată ceva. Iar leul îi aducea bătrânului câte un pachet de țigări, de care nu se știe cum făcea rost.
Însă, oricât de mult i-ar fi plăcut tovărășia leului, bătrânul voia să-l vadă fericit; așa că și-a strâns toate economiile și a reușit să-i cumpere -la preț redus- un bilet de avion…

Vezi articol original 45 de cuvinte mai mult

Anunțuri