ecaleopi

Port sandale roşii, cu barete subţiri. Sar de pe un picior, pe celălalt, păzindu-mă de coarda nebunatecă. ,,Degeaba’’ am ,,opş’pe ani’’, cum îmi zicea, adesea, mama! Căci mintea nu-mi evoluase cu mult peste aceea a unei puştoaice de 5 ani…

Sunt în parcul Herăstrău, şi am un chef de joacă aşa cum demult nu am avut. Oamenii din jur mai strâmbă din nas, căci coarda îi mai atinge uneori… Nu-i pot ajuta, căci sunt binedispusă, cânt, şi sar, într-una! Şi tot aşa, de pe un picior, pe celălalt, ajung pe o alee unde, într-un mod magic, nimeni nu mă apostrofează. Este linişte deplină, iar societatea aceasta, curios, alcătuită din domni şi doamne cu stil, nu se simte deranjată de voioşia mea! Am obosit un pic. Dau jos sandalele jos şi aşa, târând coarda, potolită ca prin farmec, mă aşez pe băncuţa apărută de nu ştiu unde.

Privesc cu atenţie apariţiile…

Vezi articol original 511 cuvinte mai mult

Anunțuri