Sursă: Texte de istorie românească

Texte de istorie românească

”…Sub prezidenţia protopopului Dr.George Popoviciu s-a votat o moţiune din care cităm:
5. Pretindem respectarea tratatului de la 4 august 1914, încheiat de cătră regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie, Banatul, cu hotarele sale naturale(…)

Delegaţia (şvabilor, n.n.) a fost primită de Georges Clemenceau (…) Este vorba mai întâi de dorinţa puternică exprimată de unanimitatea adunării, ca tot poporul şvăbesc să fie unit cu poporul român DE CIVILIZAŢIE SUPERIOARĂ (s.n.), Banatul să rămână întreg (…) să fie alipit în întregime României.

I.I.C.Brătianu: Se cuvine să nu uităm că germanii au declarat în mod oficial că, în orice chip ar fi mai bine uniţi cu România decât cu Serbia…Noi n-am dat nici o lucrare de mari proporţii cu privire la Banat…

Cu definitiva graniţă trasată la Paris politicienii de atunci ai Serbiei n-au fost de acord. Iată ce scria generalul N.Tolovici, fost comandant al trupelor de ocupaţie din Timişoara, în ziarul Politika: Marea nedreptate ce s-a făcut poporului nostru prin împărţirea Banatului şi prin ÎNSTRĂINAREA (s.n.) Timişoarei de patrimoniul regatului nostru, constituie pentru noi o amintire dureroasă.”
(SURSA Dr. Gerhardt Hochstrasser, din Sueddeutsche Vierteljahres Blaetter, Germany)
N.n. Este de amintit faptul că nu toţi germanii nutreau aceleaşi sentimente. O parte din ei au fost de acord cu o autonomie a Banatului, în ultimă instanţă, cu o republică bănăţeană, instaurată de facto de evreul Otto Roth, social-democrat, sub oblăduirea Budapestei. Trupele sârbe de ocupaţie au spulberat efemera formaţiune statală guvernată de înfrânţii istoriei. Oricum, împărţirea Banatului între cele două regate a scutit teritoriul de grele despăgubiri de război…

 

 

CONVENŢIA ROMÂNIEI CU ANTANTA
DIN 14 aug.1916
(Frontiera)”…va trece apoi pe Tisa la nord de Szeged…va coborî pe talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României. România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului…a îndemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care, părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze în timp de doi ani de la încheierea păcii…”
S-a văzut cum s-au ţinut de cuvânt marile puteri. Observaţi cum iniţial era prevăzut ca Banatul să rămână întreg. Dar la Paris Torontalul a fost dăruit sârbilor.

Anunțuri