Căutare

Biblioteca Cronopedia

~ club de scriere literar-artistică ~

luna

Iulie 2017

Regula de aur ale celor trei lucruri

Lumea lui Arm

Regula de aur a celor trei lucruri

În diferite etape ale dezvoltării, oamenii au încercat să afle care este sensul vieții și încercau să-și găsească locul sub soare. Ideile folosofice despre crearea Universului, nu de puține ori i-au pus în încurcătură pe înțelepți. Religia are răspunsul său pentru aceste întrebări, care trebuie să fie descoperit în dependență de situație și de poziția omului.  

Cândva, un înțelept a spus: «În lume există trei lucruri, pe care este construită viața noastră ».  Nu este un secret pentru nimeni că cifra 3 are capacităci magice, și se consideră cheia tuturor religiilor din lume. Oamenii care știu această regulă, descoperă secretul creării lumii și își direcționează gândurile în direcția potrivită.

3 lucruri care nu se întorc: cuvintele, posibilitățile, timpul.

3 lucruri pe care nu trebuie să le pierzi: cinstea, liniștea, speranța.

3 lucruri care sunt cele mai prețioase în viață: încrederea, convingerea, dragostea.

Vezi articol original 69 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Ruga(minte)

Cartea cu desene

545ceb0d036aff90937cc5ab95e9b09c

Dezbracă-ți toate învelișurile și stai goala în fata mea. Vreau sa-mi plimb privirea prin toate colțurile ființei tale.

N-ai înțeles … nu vreau un trup gol ci un suflet transparent. Exact! Pe el dezbracă-l. Si lasă-l gol în fata mea … Azi, mi -ar plăcea tare mult sa-i admir culorile.

(Ah… aproape ca uitasem. Vezi ca pe lângă îmbrățișarea nelipsita, pe care ți-am lăsat-o pe marginea pernei azi dimineață, am așezat încrederea. In noi. Ai găsit-o? Învelește-ți pieptul cu ea. E tot ce vreau sa porți în seara asta.)

Are mult verde – zici tu

Foarte bine. Vreau sa ma inunde cu totul. A fost și va rămâne mereu, culoarea mea preferata.

Haide … acum de ce tremuri? Dezbracă-l … Voi săruta fiecare suspin al lui, fiecare speranță făcută scrum, fiecare dorință făcută praf, fiecare vis pierdut în negura vremii…

Închide ochii. Abandonează-ți prezentul în bratele mele. Știi? ……

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Toate pînzele sus – Radu Tudoran! (recenzie)

Sursă: Toate pînzele sus – Radu Tudoran! (recenzie)

Recenzii cărți

Toate pînzele sus – Radu Tudoran! (recenzie)

iulie 19, 2017

        „Toate pînzele sus” – un roman apărut în anul 1954 al scriitorului român Radu Tudoran. O carte care mi-a marcat copilăria și mi-a făcut-o mult mai frumoasă. Cartea de asemenea a fost ecranizată în anul 1976 de către Televiziunea Română (TVR) cu o distribuție de excepție având un succes foarte mare.

         O carte plină de aventuri și umor pe alocuri care ne prezintă peripețiile echipajului „L’esperance” în drumul lor spre Țara de foc. Personajul principal al romanului este Anton Lupan. Romanul începe cu întoarcerea lui Anton Lupan la Galați, din străinătate. Naratorul face o retrospectivă și ne prezintă trecutul lui Anton Lupan. Fiind un băiat orfan de mamă, rămas doar cu tata, Anton pleacă la 16 ani la studii în Franța. Acolo el îl cunoaște pe Pierre Vaillant, un tânăr cu care leagă o prietenie solidă. Mergând în vacanță la casa lui Pierre din Saint-Malo, Anton intră în contact cu lumea navigației și devine fascinat de tot ceea ce este legat de asta. Cei doi găsesc scrisori vechi și o carte, documente din care deduc că tatăl lui Pierre și Charles Darwin au încercat să exploreze Țara de Foc, însă fără a avea succes, ba chiar pierzându-și viața în această expediție. Așadar, acesta este modul în care s-a născut visul lui Anton și al lui Pierre de a explora Țara de Foc. După ce și-au terminat studiile și au devenit ingineri constructori de ambarcațiuni, cei doi tineri au plecat să lucreze la Istanbul, la construcția căilor ferate, iar după ceva timp au reușit să cumpere o goeletă căreia i-au pus numele „L’esperance”. Pierre a plecat cu goeleta spre Sulina, iar Anton a rămas să lucreze în Istanbul. Din nefericire, Anton află că o furtună a înecat corabia lor, însă nu află nimic sigur despre Pierre. Cinci ani mai târziu, după ce a călătorit prin mai multe țări, Anton se întoarce în țară, dorind să descopere care a fost adevărata soartă a goeletei „L’esperance” și a prietenului său Pierre.

În aceeași zi îi întâlnește pe Ieremia, Gherasim și Ismail. Mai târziu li se alătură Mihu și Cristea Busuioc, respectiv Adnana, formând astfel echipajul goeletei „L’esperance”, șase bărbați, o femeie și un câine. Goeleta „L’esperance” era de fapt vechea goeletă ai căror proprietari fuseseră Anton Lupan și Pierre Vaillant, după ce fusese prădată și parțial arsă de pirați, abandonată pe niște dune de nisip din apropierea Sulinei și apoi recondiționată de Anton Lupan și echipajul său, format din Ieremia, Gherasim, Ismail, Mihu și Cristea Busuioc. De aici echipajul nostru are parte de o serie de peripeții navigând în jurul lumii. O serie de peripeții care vă vor ține  cu sufletul la gură și nu veți mai dori să lăsați cartea din mână.

        Cartea „Toate pînzele sus” o carte care mi-a făcut copilăria mult mai frumoasă, o carte care merită citită din plin. O carte plină de aventuri care ne face să strabatem lume în lung și lat, citind-o!

Fântâni

racoltapetru6

Imagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similarăImagine similară

Selecție de pe Google

Vezi articol original

Haiku: Cascadă

racoltapetru6

Imagini pentru valul miresiiVălul Miresei

Pe stâncile virgine,

Nuntă eternă.

Vezi articol original

Prințesa

Mihail stories

Tânăra grecoaică locuia într-un apartament mobilat în întregime după moda orientală.

Avea parchetul acoperit cu covoare groase turcești, de-a lungul zidurilor atârnau ștofe de brocart și în fiecare încăpere se întindeau, de-a lungul pereților, divanuri lungi cu vrafuri de perne care se mutau după voința celui care le-ar fi folosit.

Tryisa avea în slujba ei trei franțuzoaice și o chinezoaică. Cele trei franțuzoaice așteptau în prima încăpere, gata să dea fuga la chemarea unui mic clopoțel de aur și să îndeplinească dorințele ei. Chinezoaica era invizibilă, dar oricine ar fi avut vreo intenție rea la adresa prințesei, ar fi cunoscut pe loc ferocitatea acesteia.

Tânăra se afla în încăperea cea mai îndepărtată a apartamentului, adică într-un fel de buduar rotund, luminat numai de sus, și unde lumina pătrundea prin niște geamuri de sticlă trandafirie.

Era îmbrăcată în veșminte de femeie din Epir: purta șalvari de mătasă albă brodată cu flori…

Vezi articol original 1.749 de cuvinte mai mult

Copilul mării (4): Botezul

racoltapetru6

Tentația întâlnirilor de la malul mării era tot mai mare pentru ambii copii. Lavi era atrasă de apariția atât de exotică a băiatului cu ochii mov, iar acesta simțea o afecțiune irezistibilă pentru fetiță, prima ființă umană în care avea încredere. Amândoi căutau prilejul să ajungă la locul de întâlnire, ea convingându-și mama că plaja de la Vadu e cea mai frumoasă din lume și acolo se simte nespus de bine, iar el evadând de sub supravegherea lui Paul și a lui Matu. Degeaba era dojenit și avertizat de tutorele lui, nu avea putere să reziste chemării instinctive.

Primele cuvinte le schimbară între ei când s-au văzut a doua oară, tot în acel loc ferit de după stâncă. Predominau întrebările fetei, dar băiatul evita sau nu cunoștea toate răspunsurile. Cea mai grea era „Cum te cheamă?”, peste care sărise până la a treia întâlnire, căutând un răspuns potrivit.

– Pe…

Vezi articol original 698 de cuvinte mai mult

Despre frumusetea matematicii

Simonne Chirilă

auhoraatra-tumblr-com_-1080x608

„Matematicile, privite corect, nu posedă numai adevărul, dar şi suprema frumuseţe, frumuseţea rece şi austeră ca aceea a sculpturii… de o puritate sublimă şi capabilă de o perfecţiune severă, aşa cum numai arta cea mai înaltă o poate manifesta” – Bertrand Russell.

Vezi articol original 954 de cuvinte mai mult

Copilul mării (3): Insula nopții

racoltapetru6

continuare

Un sunet discret se făcu auzit, la care Paul se ridică și se apropie de un mic panou de comandă.

– Exact la timp a sosit Matu cu hrana.

Atinse un buton al cărui led clipea, după care chepengul ușor de pe bazin se ridică silențios. La scurt timp, pe marginile din sticlă groasă își făcură apariția niște brațe lungi cu ventuze, urmate de un cap cu ochi mari și curioși.

– Matuuuu!, exclamă băiatul sărind vioi din pat și fugind spre ceea ce arăta ca o caracatiță de dimensiuni apreciabile. Mi-a fost dor de tine…

Două din brațele arătării se avântară și-l cuprinseră pe micuț într-o îmbrățișare insolită și pătimașă. După un moment de tandrețe, omulețul fu ridicat pe sus și scufundat zgomotos în apa revigorantă. Apoi alte două ramificații cu ventuze își făcură apariția din apă, purtând în ele alge și câțiva peștișori ce se zbăteau încă…

Vezi articol original 691 de cuvinte mai mult

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: