Căutare

Biblioteca Cronopedia

~ club de scriere literar-artistică ~

Categorie

De prin lume adunate

mini-concurs Cronopedia – ediţia a 3-a – Rătăciri printre vacanţe

mini-concurs Cronopedia – ediţia a 3-a – Rătăciri printre vacanţe

NOTĂ: LA ACEST MINICONCURS POT PARTICIPA ŞI CITITORII ACESTUI BLOG!

 

mini-concurs – ediţia a 3-a – Rătăciri printre vacanţe

Pentru luna iulie 2018 vă propunem, în cadrul mini-concursului – ediţia a treia – un mini-concurs de proză scurtă cu tema „Rătăciri printre vacanţe”.

Proza scurtă se referă la o lucrare de ficțiune, în proză, sub formă de narațiune. Această formă sau procedeu are tendința de a fi mai mult orientat spre un scop anume decât lucrările mai lungi de ficțiune, cum sunt povestirile (în secolul 20 și 21) și romanele sau cărțile.

Reguli minimale recomandate:

1. nu irosiţi timpul cititorului;

2. daţi cititorului cel puţin un personaj care să nu se piardă pe timpul lecturii;

3. fiecare personaj ar trebui să vrea ceva, chiar dacă este doar un pahar de apă;

4. fiecare frază trebuie să facă una din două lucruri – să dezvăluie un caracter sau o actiune;

5. începeţi cât mai aproape de final;

6. fiţi dur cu personajele dv., indiferent cât de dulci sau inocente ar fi ele, faceţi-le să acţioneze surprinzător;

7. scrieţi pentru a un singur cititor (ţintă) nu pentru un auditoriu (dacă deschideți o fereastră și faceţi dragoste de faţă cu mulţi spectatori, ca să spunem așa, povestea va face pneumonie);

8. dați cititorilor dvs. cât mai multe informații posibile, cât mai curând posibil. Atenţie la suspans, cititorii ar trebui să aibă o înțelegere completă a ceea ce se întâmplă, unde și de ce, altfel vor termina povestea ei înșiși, în finaluri agreate de ei şi neiniţiate de dv.

9. În final, puteţi încălca toate aceste reguli, cu excepţia primei reguli.

REGULAMENTUL SPECIAL AL MINI-CONCURSULUI – EDIŢIA A 3-A

1. Tema: Rătăciri printre vacanţe

2. gen: proză scurtă

3. condiţii speciale:

6.6.1. – număr de personaje: minim 2 (pentru fiecare grup de 2 personaje în plus se adaugă câte un punct peste cele 10 ale minimului; personajele includ şi personajele alegorice);

6.6.2. – număr de cuvinte: 1200 (diferenţa faţă de normă se depunctează corespunzător);

6.6.3. – cuvinte impuse: soare, căldură, cafea, rătăcire, furtună, plimbări, noapte, bronz, nisip, cărare (10) – (aceste cuvinte se pot flexiona); cuvânt obligatoriu în titlu – vacanţă (neflexionat, lipsa lui determină eliminarea din concurs)

6.6.4. cuvânt suplimentar obligatoriu în text: cel puţin un cuvânt de 15 litere (pentru fiecare cuvânt de 15 litere în plus faţă de normă se adaugă 1 punct la cele 10 ale normei, sunt admise formele flexionate al acestor cuvinte);

6.6.5. procentajul cuvintelor unice (cel mai mare procentaj al cuvintelor unice dintr-o lucrare dă nota 10, următoarele vor determina nota corespunzător procentajului realizat).

La finalul textului, într-o notă de subsol se vor menţiona: numărul şi identitatea personajelor, numărul de cuvinte din text, lista cuvintelor impuse în forma folosită în text, cuvântul/cuvintele de 15 litere ( de ex: 2 – o umbrelă şi un scaun; 1201 cuvinte; soare, căldură, cafea, s-a rătăcit, furtună, s-au plimbat, noapte, bronz, nisip, cărare; necorespunzător).

4. Perioada de publicare/trimitere a lucrărilor propuse: 26.07.2018 – 31.07.2018. Lucrările pot fi trimise şi pe mesageria privată a organizatorului Ioan Muntean.

5. Lucrările vor fi publicate pe pagina de CONCURS IUL. 208 AUTORI, cu titlul sub forma: ediţie mini-concurs – nume autor – titlu proză – număr lucrare înscrisă (ex.: 3 – Ioan Ionescu – Mi-am rătăcit timpul în vacanţă (3))

6. Perioada de apreciere: 1.08 – 05.08.2018 ora 20.00

7. Centralizare şi publicare rezultate: 6 – 8.08.2018

8. Premiul mini-concursului: 1 abonament gratuit (6 numere succesive) la revista (august 2018 – ianuarie 2019);

Premii speciale:

– premiul de excelenţă: autorului cu cele mai multe proze scurte înscrise – 1 exemplar din revista pe luna august plus diplomă de excelenţă;

– premiul de popularitate: autorul cu cele mai multe răspunsuri/comentarii postate – 1 exemplar din revista pe luna august 2018 plus diplomă de popularitate;

– menţiune specială: pentru cele mai multe comentarii de minim 90 caractere postate – 1 exemplar din revista pe luna august plus diplomă de excelenţă;

– menţiune specială pentru cel mai bun procentaj al cuvintelor unice – 1 exemplar din revista pe luna august plus diplomă de excelenţă;.

Premiile pot fi cumulate de acelaşi autor.

9. Juriul concursului: această ediţie nu are juriu de specialitate;

10. Alte precizări: lucrările participante vor fi publicate în revista pe luna august 2018 (premiul I) şi pe luna august 2018 (premiile speciale şi următoarele până 10 clasate). Toate lucrările vor fi incluse într-un volum de proză . În funcţie de sponsorizări şi contribuţii acest volum poate fi tipărit până la sfârşitul anului 2018.

Reclame

Cele mai frecvente greşeli de scriere întâlnite în cărţi

Sursă: Cele mai frecvente greşeli de scriere întâlnite în cărţi | Bibliocarti

Cele mai frecvente greşeli de scriere întâlnite în cărţi

Nu spunem că o carte trebuie judecată după numărul de erori pe care le conţine, dar cum corectura lasă de dorit chiar şi la edituri de renume, nu e de mirare că sunt cititori care ajung să scrie incorect sau care, mai selectivi din fire şi cunoscători ale normelor limbii române, aleg să aşeze cartea la locul ei pe raft şi să zică „pas” lecturii ei.

Aşa ajung cărţile, uneori cu un conţinut bine documentat sau având poveşti ce merită citite, să fie abandonate sau criticate. De cele mai multe ori, problema scrierii se datorează în mare parte absenţei revizuirii sau lipsei de interes în ceea ce priveşte corectura.

Personal, mi-a fost dat de multe ori să întâlnesc greşeli gramaticale sau de ortografie încă de pe prima pagină – presupun că nu graba a fost vinovată aici – şi atunci când se întâmplă asta, inevitabil te întrebi cum vor fi restul filelor de carte.

Făcând o analiză a celor mai frecvente greşeli de scriere întâlnite în cărţi (şi aici vorbesc despre cele deja publicate, unele dintre ele beneficiind şi de publicitate intensă însoţită de afirmaţii precum „o carte excepţional scrisă”), am realizat o listă cu acestea, considerând că ar trebui să ne concentrăm asupra lor atunci când luăm decizia de a tipări o carte şi de a o oferi publicului spre lectură.

Repetiţiile supărătoare

De obicei, această problemă apare atunci când vocabularul scriitorului nu este foarte dezvoltat, iar folosirea sinonimelor nu se numără printre punctele sale tari. Repetiţiile pot însă deveni supărătoare în timpul lecturii şi de aceea este necesară o revizuire a cărţii şi o înlocuire a cuvintelor sau a expresiilor repetitive cu altele potrivite contextului, care bineînţeles, să nu schimbe sensul sau mesajul frazei.  Această revizuire trebuie făcută înainte de a trimite documentul spre publicare.

„i”-urile care dau bătăi de cap

Mulţi scriitori omit faptul că scrierea cu un „i” sau cu doi de „i” are propriile reguli, care nerespectate, duc către o redactare incorectă a documentului. De exemplu, atunci când adjectivul stă înaintea substantivului, acesta împrumută articolul (arborii măiaştri sau măiaştrii arbori), iar conjugarea verbelor nu este mereu cea bună, un exemplu la îndemână fiind chiar verbul „a fi” scris adesea greşit în multiple situaţii. Se scrie cu doi de „i” când se află la modul imperativ afirmativ  (Fii calm!), dar şi la viitor popular (O să fii deştept!) sau la modul conjunctiv prezent (Să fii acasă în seara asta!). Lista problemelor ridicate de „i”-uri nu se opreşte aici, fiind o adevărată listă de verbe generatoare de probleme, dar şi de cuvinte în genitiv care presupun doi de „i” şi nu terminaţia „ei”.

Doi de „n” sau unul singur?

Din păcate, problemele de scriere se răsfrâng şi asupra dublei consoane „n” şi cum există numeroase persoane care nu fac diferenţa între cum se pronunţă şi cum se scrie ne trezim că întâlnim în cărţi „un cer înorat” sau „un şiret înodat” ceea ce este total incorect şi, pe lângă faptul că atrage critici negative, este posibil ca volumul să fie lecturat de persoane care să considere că formele greşite sunt de fapt corecte, iar de aici va rezulta o întreagă tragedie din punct de vedere al scrierii. Pentru cuvintele care încep cu „n”, consoana se va dubla şi se vor forma cuvinte precum: înnodat, înnorat, înnobilat, înnoptat etc.

„Cearta” cu acordul dintre subiect şi predicat

Această problemă este una gravă şi din nefericire nu este ocolită cu desăvârşire în cărţi. Imaginaţi-vă o poveste bună, dar cu propoziţii şi fraze în care mai dăm peste câte un „este multe” (şi nu vorbim aici despre replici ale eventualelor personaje care încearcă să redea anumite însuşiri ale vorbitorului). În primul rând se uită tot mai des că între subiect şi predicat nu se pune virgulă, chiar dacă autorul simte nevoia unei pauze în vorbire. Apoi, frazele lungi, subiectul multiplu sau pur şi simplu neatenţia duc către un dezacord deranjant. În afară de acordul de număr, gen şi persoană, mai există şi un acord prin atracţie sau unul după înţeles. Excepţiile de la acord nu trebuie însă speculate ci stăpânite foarte bine, corectate unde este cazul, mai ales dacă scriitorul intenţionează să publice cartea. Niciun cititor nu doreşte să lectureze un volum cu enunţuri nongramaticale.

„î” sau „â”?

Ilogice sau nu, argumentele Academiei Române sunt cele care dictează. Ştim cu toţii ca sunt şi autori care au decis să nu se supună acestor reguli şi continuă să folosească „î” riscând să adopte astfel o scriere incorectă. Partea mai gravă este atunci când scriitorii folosesc cele două vocale haotic, fără să conştientizeze că se scrie „neîntrerupt” „a coborî”, „mână”, „tâmpit” etc. Ne putem da seama cu uşurinţă că multe persoane sunt străine de schimbarea ortografiei şi de regulile scrierii cu „î” şi „â”, dar asta nu „îndulceşte” o carte cu prea multe astfel de greşeli. Dacă nu suntem siguri pe forma corectă, recomandat este să optăm pentru o corectură a cărţii sau pentru consultarea DOOM-ului.

Of! Diacriticele!

Scrierea cu diacritice ar trebui să fie una instinctivă, dar tot mai tastăm câte un cuvânt căruia îi lipsesc. Dăm vina pe tastatură (la fel ca şi în cazul literelor „mâncate” sau adăugate accidental din grabă), pe orele târzii care ne-au prins în faţa calculatorului, pe fontul prea mic, pe o redactare rapidă etc. Niciun cititor nu va bate cu pumnul în masă pentru câteva cuvinte „scăpate”, dar când acestea există aproape pe fiecare pagină, sigur va strâmba din nas, iar dacă încă din motto-ul cărţii vor întâlni diacritice lipsă, s-ar putea să opteze pentru aşezarea volumului pe raft.

Cratima cu bucluc

Prin derapajele de la scrierea corectă ne lovim şi de absenţa cratimei acolo unde ar trebui să existe, dar… şi de prezenţa ei acolo unde nu ar trebui să fie. Da, e cam „de-a râsul plânsul”, dar asemenea erori în utilizarea limbii române sunt întâlnite în multe cărţi din librării. Din păcate vom citi destul de des construcţii incorecte de genul:  „Mai văzut aseară?” şi „Am vrut m-ai mult de la tine.”, iar abaterile de la folosirea cratimei nu se opresc aici.

Alte greşeli întâlnite sunt legate de adjectivele pronominale posesive (noştri, voştri) care nu se scriu cu doi de „i” sau de prepoziţia „care” ce necesită uneori un „pe” înaintea ei („cărţile pe care le-am citit”). Semnele de punctuaţie ridică o altă problemă majoră, virgulele fiind ori folosite abuziv, ori lipsind cu desăvârşire.

Ne oprim aici cu analiza celor mai frecvente greşeli de scriere de prin cărţi şi vă invităm la o lectură de calitate!

 

provocare… ACROSTIH

Sursă: provocare… ACROSTIH

Acrostihul (din greacă ἀϰρόστιχον [akrostichon] < akros – extrem, dinafară, stichos – vers) este o formă de poezie „cu țintă/ estinație ascunsă, mascată“, ale cărei versuri au „în cap“ (dar și pe altă coloană, pentru posesorii de „cheie“) literele dintr-un nume de persoană („adorată“/„ironizată“) scris (citit) „pe verticală“ („de sus în jos, ca la japonezi“), ori dintr-o propoziție-replică, sau dintr-o lozincă.

Vă provoc (aici în CLUBUL DE POEZIE) la un mini-concurs cu tema triplu Acrostih literar, după modelul de mai jos):

RODICA
(Triplu acrostih)
Prima literă de la fiecare vers citită de sus în jos, a doua literă de la fiecare vers citită de jos în sus şi a treia literă de la fiecare vers citită, din nou, de sus în jos, dau de fiecare dată cuvântul RODICA

Rar îmi e dat să simt că nu sunt singur,
ocolit de lume şi de timp. E adevărul pur,
didactic, poate, prezentat dar real. Ce-i dacă pare
idilic, ca-n poeziile cu clipa când încep să zboare
cocorii, plecând din calea noastră, pe-nalte căi senine?
Arareori mi-e dat să nu fiu singur. Atuncea sunt cu tine.

                                                                                     1974 – Miehs

Fiecare poezie-acrostih va fi publicată în acest club de poezie, ca însemnare independentă, cu menţionarea în titlu (triplu acrostih). În principiu nu există o limită fixă a datei până la care se desfăşoară miniconcursul, am fixat data de 1 iunie ora 0.00 ca final al postărilor.

Aprecierea propunerilor din miniconcurs se va face după: numărul de vizualizări, numărul de aprecieri, numărul de comentarii mai mari de 140 de caractere şi după numărul de emoticoane înserate astfel:

–  – aprecieri (puncte pozitive, maxim 10)

Premiul concursului va consta în acordarea unei diplome (tipărite), publicarea autorului într-un număr al revistei Taifas literar (la rubrica taifasuri – 2 pagini) şi acordarea (gratis) a 2 exemplare din acel număr.

Participanţii clasaţi pe următoarele locuri vor beneficia de publicarea în pagibile revistelor Taifas literar sau Cronos a lucrărilor participante. Aprecierea, comentarea lucrărilor se face din momentul postării pe site a creaţiei participante până la data de 10.06.2018 ora 23.00, urmând ca până la 15 iunie să se desemneze câştigătorul. La o lucrare participantă un membru (autor sau nu) poate face oricâte comentarii, dar doar o singură dată poate acorda aprecieri cu emoticoane (în caz că apar mai multe se iau în considerare primele). Un concurent poate participa cu mai multe lucrări.

NOTE: 1. cuvântul din acrostih este la alegere, să aibă însă minim 5 litere, de preferinţă fără diacritice.

2. În comentarii puteţi veni cu completări despre tehnica acrostihului, exemple clasice sau contemporane.

3. Pentru a adăuca un acrostih în CLUBUL DE POEZIE, faceţi clic pe CLUBURI, apoi alegeţi prima opţiune CLUBUL DE POEZIE şi în pagina afişată faceţi clic pe +Adaugă o discuţie,  scrieţi titlu cu menţiunea (triplu acrostih), apoi scrieţi conţinutul acrostihului şi apăsaţi Publicare.

8 Martie 2018 – La mulţi ani!

Sursă: 8 Martie 2018 – La mulţi ani!

„Ce dar să-ţi fac acum că-i primăvara?

Din nori îţi cos o rochie uşoară.

Din ghiocei îţi fac o cingătoare.

La gât îţi pun şirag de lăcrămioare.

Te-ncalt cu pantofiori de toporaşi.

Să fii cea mai frumoasă din oraş.

Vrei şi brăţări? Ba încă şi cercei?

Îţi fac un set complet din brebenei.

Şi gata! Nu mai am, ştii bine,

C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!

Mai vrei şi pace, bucurii şi sănătate?

Din astea n-am.

La Dumnezeu sunt toate!”

 

Frumoase urări de dragoste şi La Mulţi Ani!


La mulți ani! – YouTube

La mulţi ani, dragi cronopedieni, acum, de Anul Nou 2018!

Sursă: La mulţi ani, dragi cronopedieni, acum, de Anul Nou 2018!

Aho, Aho de anul nou! Sănătate şi iubire de la mine pentru tine şi la anul care vine să îţi meargă numai bine. La Mulţi Ani cu bucurie, sănătate, fericire, pace şi multe împliniri. La mulţi ani, 2018!

 

 

Idei de amenajare a bibliotecii pentru anul nou | Bibliocarti

Sursă: Idei de amenajare a bibliotecii pentru anul nou | Bibliocarti

Idei de amenajare a bibliotecii pentru anul nou

Idei de amenajare a bibliotecii pentru anul nou
Cărţile sunt prietenii care nu ne părăsesc niciodată, refugiul zilnic din cotidian, sursa de relaxare, de informaţie, de delectare, de studiu şi lista poate fi una extrem de lungă.
Acum, ştim cu toţii că prietenii trebuie ţinuţi aproape, iar locul cel mai potrivit pentru cărţi este o bibliotecă unde să fie puse în valoare, dar să ne fie şi la îndemână. Majoritatea pasionaţilor de lectură deţin o bibliotecă în locuinţă, indiferent de cât de spaţioasă (sau nu) este aceasta.

În mod cert, bibliofil fără bibliotecă nu prea există, iar noi am aruncat un ochi pentru a vedea cum îşi amenajează iubitorii de cărţi rafturile şi colţul de citit, mai ales că, în prag de an nou, cu toţii ne dorim o amenajare interioară nouă, iar biblioteca nu face excepţie din planurile noastre.

Te-ai gândit cum îţi vei aranja cărţile pentru Anul Nou? Ţi-ai decorat biblioteca?
Dacă încă nu ai început această activitate, noi venim în ajutorul bookaholicilor cu câteva idei salvatoare de amenajare a bibliotecii şi a colţului de citit.

Zilele acestea am văzut foarte multe biblioteci şi am ajuns la concluzia că tot mai mulţi oameni optează pentru o cameră pe care să o folosească atât pe post de bibliotecă, cât şi pe post de spaţiu de lucru, colţ de citit, loc de primire a colegilor etc.

De asemenea am putut vedea şi biblioteci amplasate în living, rafturi handmade prinse în pereţi, biblioteci de garsonieră construite pe peretele despărţitor şi, nu în ultimul rând colţuri de citit amenajate în cele mai inedite moduri – fie că vorbim despre cele amplasate sub scară sau despre cele din subsol, mansardă, balcon şi multe alte locuri. Interesante ni s-au părut şi mulţimea de decoraţiuni pe care bookaholicii le folosesc pentru a ornamenta bibliotecile şi chiar întreaga locuinţă. Pentru a nu ne lungi inutil, vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai frumoase amenajări de biblioteci pe care noi le-am admirat.

Biblioteca roşie

Biblioteca roşie

O superbă bibliotecă amenajată într-o cameră separată ce inspiră opulenţă, lux, ordine, putere, dar şi căldură. În interiorul camerei este amplasat şi biroul, dar s-a amenajat şi un colţ pentru lectură absolut confortabil constituit dintr-o canapea şi perne moi în aceleaşi nuanţe de roşu cu câteva atingeri aurii. Cărţile sunt ordonate după genul de care aparţin, iar camera este decorată suplimentar cu tablouri ce reflectă autori, dar şi picturi celebre. Un covor moale completează atmosfera de confort şi lux numai bună pentru lectură. Cu siguranţă, roşul este o alegere inspirată pentru o bibliotecă spaţioasă.

Biblioteca din living

Biblioteca din living

Amenajată într-un living spaţios, această bibliotecă este elementul principal al încăperii, punctul de atracţie care captează privirile. Decorul este unul colorat, dar combinaţiile sunt unele armonioase care generează relaxare, o stare de bine, optimism. Cărţile sunt aranjate în ordine alfabetică, după numele autorilor. Mixul de lemn, piele, dar şi material textil şi multiple obiecte de decor transformă spaţiul într-unul ce îndeamnă la conversaţii amicale. Canapelele sunt potrivite şi ca loc de citit datorită senzaţiei de familiar şi căldură, iar măsuţa din lemn plasată central este perfectă pentru o cafea savurată în compania unei cărţi bune.

Biblioteca de apartament

Biblioteca de apartament

Realizată la comandă pe dimensiunile pereţilor, această bibliotecă de apartament este combinată cu un colţ de citit absolut adorabil în care poţi adormi fără grijă cu cartea în mână atunci când lectura se prelungeşte până la ore târzii din noapte. Rafturile nu sunt destinate doar cărţilor ci şi multor obiecte de decor precum fotografii, discuri de vinil, statuete, diplome, trofee. Cărţile nu sunt dispuse după un anumit criteriu, dar sunt ordonate în aşa fel încât aspectul bibliotecii să fie unul plăcut. Albul pentru care s-a optat ne sugerează o bibliotecă modernă, veselă, ce induce o stare pozitivă.

Biblioteca liliac

Biblioteca liliac

Această bibliotecă simpatică se potriveşte de minune într-o garsonieră, cămin sau chiar dormitorul unui apartament. Nu înglobează foarte multe volume, dar suficiente pentru a avea la îndemână cărţile destinate lecturii prioritare sau ultimelor achiziţii literare. Negrul liliacului este serios înveselit de multitudinea de culori a volumelor conţinute. În locul liliacului pot fi şi alte animăluţe sau forme funny numai bune de transformat în spaţiu de depozitare a cărţilor. Modernă, uşor de amplasat, destul de încăpătoare, biblioteca în formă de liliac este o piesă de mobilier atât utilă cât şi aspectuoasă.

Decoraţiuni pentru bibliotecă

În prag de Anul Nou, nu doar încăperea beneficiază de un decor special, ci şi biblioteca. Bookaholicii ştiu cel mai bine cât de importantă este ornamentarea rafturilor cu cărţi, de aceea caută pentru fiecare an idei noi pentru a crea bibliotecilor un look cât mai plăcut, în ton cu ziua specială. Una dintre idei este amplasarea pe rafturi a unor cărţi transformate în obiecte de artă handmade ( folosiţi volume sau manuale vechi, deteriorate, pe care le puteţi recondiţiona în mod artistic). Puteţi alege dintr-o gamă variată de modele şi, dacă vă înarmaţi cu răbdare şi câteva calcule matematice, veţi realiza nişte obiecte de decor pe care le puteţi aşeza deasupra bibliotecii sau pe rafturi, unde aveţi suficient spaţiu.

Decoraţiuni pentru bibliotecă

O altă modalitate foarte populară de a împodobi biblioteca este folosirea instalaţiei luminoase. Şi, cum culoarea anului 2018 a fost deja bătută în cuie, violetul este alegerea no. 1 pentru luminile care să pâlpâie printre volumele cu cărţi la trecerea dintre ani. Bineînţeles că puteţi opta însă pentru o culoare care să se potrivească decorului încăperii sau pentru clasicele instalaţii multicolore.

Decoraţiuni pentru bibliotecă

Aranjarea cărţilor pe rafturi în aşa fel încât să reprezinte diverse personaje şi figurine specifice iernii este o altă modalitate de home library deco destul de utilizată de cititorii tineri care doresc să animeze cumva biblioteca personală, dar şi să aducă un strop de amuzament în decor. Oameni de zăpadă, reni, dar şi personaje din desene animate apar construite din volume dispuse pe culori şi „ajutate” ulterior cu câteva accesorii.

Decoraţiuni pentru bibliotecă

Sperăm că v-au plăcut ideile prezentate şi că v-am inspirat în amenajarea bibliotecii personale pentru anul ce vine!

Bibliocarti le doreste tuturor cititorilor un an nou încărcat de lecturi interesante, de poveşti uimitoare, de cărţi fascinante şi de realizări care să vă aducă zâmbete de mulţumire!

Mandravela – răspântia blestemată

Sursă: Mandravela – răspântia blestemată
De ieri şi de azi: Mandravela – răspântia blestemată:

Mandravela – răspântia blestemată

În Bucureştiul de altă dată erau câteva “puncte de referinţă”, cunoscute – cel puţin după nume – de toţi locuitorii capitalei. Unul dintre aceste era Mandravela, o mahala de la capătul Bucureştiului (situaţă undeva pe la intersecţia şoselelor Olteniţei şi Văcăreşti din zilele noastre). Două cârciumi, o tutungerie şi o gheretă la care se vindeau fructe marcau “răspântia blestemată”. Aici se termina Bucureştiul – mai erau doar câteva magherniţe insalubre răsărite de prin porumbiştea plină de gunoaie. Cu toate astea, Mandravela era o mahala celebră a timpului. Iar Ion Dragomir – reporterul “Ilustraţiunii Române” a colindat locul şi ne oferă un instantaneu din anul 1935 al acestui loc al Bucureştiului de altă dată:
  
Cârciuma „La Mandravela”
“(…)Mandravela îşi trage renumele de la blestemata încrucişare a două drumuri funeste. Primul, duce spre puscărie; celălalt, spre casa de nebuni şi ţintirimul “Trei coceni” al cărui nume a fost schimbat în “Trei trandafiri” de văduvele tinere, neconsolate să ştie că răposaţii făuritori de iluzii matrimonial zac sub o ţărână atât de prosaic botezată. Când am trecut întâia dată pe la Mandravela, era într’o dimineaţă, doi cetăţeni, cu ochii tulburi şi părul vâlvoi, chefuiau de zor, în sunetele unei viori hodorogite, chinuită de un ţigan gras şi răguşit.
– Zi-i, mă gaşpere! – urla unul din cheflii. Că mâine mă ‘ntorc iară la 411.
Erau doi proaspeţi ieşiţi din puşcărie, care-şi sărbătoreau eliberarea. Două ore mai târziu, retreceam pe la Mandravela în celălalt sens. În faţa cârciumei unde petrecuseră cheflii se adunase lume, ca la urs. Am văzut uniforme de poliţie şi o ambulanţă a salvării.
La un pas de încăierare…
la Mandravela
– Ce s’a întâmplat? 
– Ia, doi proaspeţi scăpaţi de la “411″. Au petrecut de ieri dimineaţă, pe neîntrerupte. Pe urmă, s’au luat la ceartă. Unul din ei a “inţepat” pe celălalt. N’a avut săracul parte de libertate.
Compătimirea mergea către cuţitar, nu către cel cu maţele sfârtecate.
Totuşi, mi-e drag să, petrec la Mandravela, mai ales Dumineca. Am prilejul să leg cunostinţă cu oameni cât se poate de interesanţi. Aşa, de pildă, aci m’am împrietenit cu Titi Menghină, spaima Văcăreştilor.
Era într’o după amiază. Beam liniştit un păhărel de vin roşu ronţăind alune americane, când un om tânăr, ca de vreo treizeci de ani, lat în spate cât un garderob şi ciupit de vărsat veni, însoţit de o femeie destul de frumuşică şi grozav de împopoţonată, şi se instală alături de mine, la o masă.Mă uitam când la bărbat, când la femeie, ca unul care n’are ce face şi nu mai ştie încotro să-şi arunce ochii. Ea, mândră de atenţia pe care mi-o stârnise, prinse a zâmbi, privindu-mă şăgalnic cu coada ochiului. Deodată bărbatul care “prinsese mişcarea” se scoală cât era de mare, face un pas spre mine şi mă întreabă din vârful buzelor, fără să descleşteze dinţii:
– Îţi place, șefule?
– Cine să-mi placă? 
– Dumneaei, face el, arătând cu capul spre femeie.
Deţinuţi muncind la construcţia
Şoselei Văcăreşti în anul 1935
Nu ştiu de ce, îmi amintii atunci că cimitirul “Trei coceni” se află numai la doi paşi şi cu instinctual prăzii încolţite de fiară, răspunsei tocmai ceea ce bărbatul nu se aştepta să, audă:
– Îmi place ! Seamănă leit cu Marlene Dietrich. Să-ţi trăiască!…
El se uită la mine lung, mă uitai şi eu la el, dar ceva mai puţin lung. Până ce, isbucni în râs şi-mi izbi una peste umăr de mă clătinai pe picioare:
– Bată-te să te bată, sfrijitule!… Îmi place că eşti “înfipt”… Vino să-ţi prezint pe Ditrichoaia…
Şi trăgându-mă spre masa lui, ordonă femeei:
– Zi “bonjur” la domnul… E d’ai noştri.
Am rămas la masa lui Titi Menghină până spre miezul nopţii. Când m’am despărţit, m’a sărutat pe amândoi obrajii, jurându-mi ritos:
– Când oi avea vreo socoteală cu careva să mi-l spui. Vreau să bag pe unul în spital, în cinstea ta, sfrijitule !…
Aviz celor cari-mi poartă sâmbetele… “
  
Sursa: articolul “Mandravela – răspântia blestemată” semnat Ion Dragomir – publicat în “Ilustraţiunea Română” numărul din 30 octombrie 1935 – citit din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor

Duminica Mare a Rusaliilor

Sursă: Duminica Mare a Rusaliilor

Duminica Mare a Rusaliilor

Sarbatori

Duminica Mare a Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh, este sărbătoarea creştină care încheie ciclul Pascal. Ea se suprapune cu sărbătoarea populară a Rusaliilor şi de aceea sunt foarte greu de diferenţiat obiceiurile si practicile creştine de cele precrestine. Foarte multe din datinile acestei zile sunt în legătura cu cele din ziua premergătoare, a Moşilor de vară, sau cu sărbătoarea de a doua zi, Rusaliile. S-au păstrat până azi multe dintre obiceiurile şi tradiţiile populare legate de Duminica Mare. Am selectat pentru voi – din studiul “Sărbătorile de vară la români” publicat în anul 1910 de către marele etnolog şi folclorist roman Tudor Pamfile – descrierea câtorva dintre ele:

“De cu sâmbătă seara flăcăii se duc pe la vii sau pe la păduri, unde taie nuiele mari şi frumoase de tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare, pe greabănul cailor sau cu trăsurile. (…) Cei care aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau dobândesc în dar, aceste ramuri,  împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele mici le pun pe la icoane şi pe la corzile caselor, iar afară le pun pe la ferestre (între geamuri şi zăbrele) şi pe sub streasină. Mai toţi pun şi prin garduri, dar mai ales pe la ţăruşii porţii. Teiul astfel pus, oriunde ar fi, rămâne acolo uitat.”

 
De Rusalii…

Ramuri de tei se duc şi la biserici: “Rămurelele se aşează înaintea icoanei Maicei Domnului sau nafurarului. După serviciul dumnezeesc, preotul ia câte o mlădiţă mică şi o dă fiecărui creştin care se perindează la anafură. Aceste mlădiţe se păstrează apoi la icoanele din casă, întocmai ca salcia de Florii.” Despre aceste crenguţe de tei aduse în ziua de Duminica Mare de la biserică se crede că au puteri protectoare: “Teiul de Dumineca Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine a se arunca afară câte o crenguţă de tei uscat, cu credinţa că făcând astfel, piatra încetează. Alteori, cu aceleaşi crenguţe, este destul numai să se ameninţe înspre partea de cer de unde vine ploaia cu piatră, ca aceasta să se risipească îndată.”

În Ţara Românescă femeile duceau la biserică în Duminica Mare frunze de tei, de mure, de soc şi de jaleş. Acestea erau lăsate acolo timp de trei săptămâni şi erau aduse acasă în a treia duminică: “Aceste buruieni, cred şi spun, că sunt bune pentru multe leacuri. Din ele se fac mai cu seama ceaiuri împotriva răguşelii şi a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă şi la boli, dar mai ales slujesc la vrăjile de dragoste.

 
Împărţirea ramurilor de tei 

“Ca să fii ferit de futişaguri şi pierderi peste an, este bine ca cea dintâi plăcintă pe care o faci sâmbăta pentru a doua zi, pentru Duminica Mare ca s’o dai de pomană ori s’o mănânci în casă, să o pui la cuptor întâi şi să o scoţi pe urmă, să o rupi în trei părţi şi să o împarţi la săraci. Astfel nu vei fi păgubit cu nimic”.

O altă credinţă populară legată de această zi este aceea că: “spre Duminica Mare, comorile bune, care ard numai pe la zile mari, îşi arată flacăra.” O tradiţie care se mai păstrează prin unele sate din Transilvania este aceea de a se face în ziua de Duminica Mare cununi de cununie “din spice de grâu curat şi din felurite flori de câmp”. Acestea se duc la biserică “unde se păstreaza apoi la icoane, pentru toate cununiile de peste an.

Citeşte aici mai multe despre: Cântecele şi descântecele de dragoste.

Un obicei întâlnit prin părţile Muscelului era acela al “prinsului suratelor”: Cele două fete care vor “să se prindă surate” taie o ramură de măr dulce şi apoi merg la o fântână împreună cu un flăcău. “Acolo, una se aşează într’o parte şi cealaltă în faţa ei. Flăcăul le întreabă şi ele răspund de trei ori:

– Daţi surate pân’la moarte ?
– Dăm surate pân’la moarte !
– De azi înainte sunteţi surori ?
– Suntem !
– De azi înainte să ştiţi: nu vă mai ziceţi pe nume ci surate.
Apoi flăcăul le dă în mână crăcana de măr dulce, şi apucând una de o ramură şi alta de cealaltă, trag s’o spintece.”

 
La fântână…

Tot în Duminica Mare, pentru că a doua zi încep Rusaliile, era obiceiul ca seara să se ungă tocurile ferestrelor şi al uşilor cu usturoi şi cu leuştean “spre a feri gospodăriile de duhurile necurate”. Pentru că începând de a doua zi “aceste duhuri se vor război în văzduh cu duhurile bune şi din lupta lor va curge ploaie; de aceea se zice că Duminica Mare vine întotdeauna cu ploaie”.

Citește și: Moșii cei mari ai Rusaliilor sau Ziua când joacă Ielele

Sursa informaţiilor şi a citatelor: studiul etnografic “Sărbătorile de vară la români” semnat de Tudor Pamfile – publicat de Librariile Socec&amp Co. în anul 1910.

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: