Căutare

Biblioteca Cronopedia

~ club de scriere literar-artistică ~

Categorie

Fără categorie

5 cuvinte inventate pentru cititori

A Little Bibliophile

Bună, bună. Astăzi m-am gândit să vă prezint cinci cuvinte pentru iubitorii de cărți găsite de mine.

1. Hamartia

Toți cititori au trecut prin această „senzație” de a te îndrăgosti de un personaj(sau mai multe) din cărțile citite, dar personajul se stinge sau dispare.

2. Tsundoku

Tsundoku este cuvântul japonez ce reprezintă actul de a lăsa o carte necitită după ce o cumpărați.

3. Bibliobibuli

Dacă te consideri un cititor adevărat, te poți numi bibliobibul. Cuvântul a apărut în anul 1957 şi a fost inventat de o persoană cu prietenii cititori.

4. Book-Bosomed

Cărțile sunt exact ca nişte prieteni. Unii şi-ar lua toată biblioteca după ei(dacă ar avea şi loc în geantă). Totuşi o carte-două tot o luăm cu noi. Dacă şi tu ai obiceiul de a căra cărțile după tine ,,suferi” de book-bosomed.

5. Bibliosmia

Bibliosmia reprezintă aromă/mirosul plăcut al unei cărți. Momentul acela când eşti cu nasul într-o…

Vezi articol original 51 de cuvinte mai mult

… mirosul cărților

albastru de... mai departe

„Bibliosmia reprezintă aromă/mirosul plăcut al unei cărți. Momentul când eşti cu nasul într-o carte(la propiu!) şi tragi aer în piept. Parfumul cărților este considerat unul din cele mai plăcute miresme din lume.
Cei mai mulți cititori au obiceiul de a-şi mirosi cărțile când le primesc.”

https://alittlebibliophile.wordpress.com/2017/08/16/5-cuvinte-inventate-pentru-cititori/

Vezi articol original

Florin T. Roman & colab. – România, eterna poveste – volumul I

Sursă: Florin T. Roman & colab. – România, eterna poveste – volumul I

România, eterna poveste – MANUAL ALTERNATIV CONCENTRAT DE RELIGIE A NEAMULUI ROMÂNESC, DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ,
DE ISTORIE A ROMÂNIEI, DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI, DE PSIHOLOGIE A POPORULUI ROMÂN ŞI DE ETNOLOGIE ŞI FOLCLOR ROMÂNESC – VOLUMUL I – Din antichitate până la 1800.
Texte (predominant) din Literatura română
alese, culese şi aranjate de FLORIN T. ROMAN, cu ajutorul colaboratorilor CORINA DIACONESCU
şi FLAVIUS CĂPRARIU.
Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com).

BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

Sursă: BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

BALADA SFÂNTULUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU*

sursa: EPISCOPIA SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

Într-o joi de dimineaţă,

Zi scurtării lui din viaţă,
Brâncoveanu se scula,
Faţa blândă el spăla,
Barba albă-şi pieptăna,
La icoane se-nchina;
Pe fereastră el căta
Şi amar se spăimânta!

– Dragii mei, coconi iubiţi!
Lăsaţi somnul, vă treziţi,
Armele vi le gătiţi,
Că pe noi ne-a-nconjurat
Paşa cel neîmpăcat, [1]
Ieniceri cu tunuri mari
Ce sparg ziduri cât de tari!

Bine vorba nu sfârşea,
Turcii-n casă năvălea,
Pe toţi şase mi-i prindea
Şi-i ducea de-i închidea
La Stambul, în turnul mare [2]

Ce se-nalţă lângă mare,
Unde zac feţe domneşti
Şi soli mari împărăteşti. [3]
Mult acolo nu zăceau
Că sultanu-i aducea
Lângă foişorul lui
Pe malul Bosforului.

– Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin,
Adevăr e c-ai gândit,
Pân-a nu fi mazilit,
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie?
Bani de aur ai bătut, [4]
Făr-a-ţi fi de mine teamă,
Făr-a vrea ca să dai seamă!

– De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o ştie;
De-am fost mare pre pământ,
Cată-acum de vezi ce sunt!

– Constantine Brâncovene!
Nu-mi grăi vorbe viclene!
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!

– Facă Dumnezeu ce-o vrea!
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea!

Sultanul din foişor
Dete semn lui imbrohor,
Doi gealaţi veneau curând
Săbiile fluturând,
Şi spre robi dacă mergeau
Din coconi îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos
Şi-l puneau pe scaun jos.
Şi când spada repezea
Capul iute-i reteza!
Brâncoveanu greu ofta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Cei gealaţi iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş mijlociu,
Cu păr neted şi gălbiu,
Şi pe scaun îl punea
Şi capul îi reteza!
Brâncoveanu greu ofta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Sultanul se minuna
Şi cu milă îi grăia:
– Brâncovene Constantin,
Boier vechi şi domn creştin!
Patru fii tu ai avut,
Din ei, trei ţi i-ai pierdut,
Numai unul ţi-a rămas!
Cu zile de vrei să-l las,
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească!

– Mare-i Domnul Dumnezeu!
Creştin bun m-am născut eu,
Creştin bun a muri vreu…
Taci drăguţă nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge,
Taci şi mori în legea ta,
Că tu ceru-i căpăta!

Imbrohorul se-ncrunta,
Gealaţii înainta,
Şi pe blândul copilaş,
Dragul tatii fecioraş,
La pământ îl arunca
Şi zilele-i ridica
Brâncoveanu greu ofta
Şi din suflet cuvânta:
„Doamne, fie voia Ta!”

Apoi el se-ntuneca,
Inima-i se despica,
Pe copii se arunca,
Îi bocea, îi săruta,
Şi turbând apoi striga:
– Alelei! Tâlhari păgâni!
Alei! Voi feciori de câini!
Patru fii eu am avut,
Pe toţi patru i-aţi pierdut!
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu:
Să vă ştergeţi pre pământ
Cum se şterg norii de vânt,
Să n-aveţi loc de îngropat,
Nici copii de sărutat!

Turcii crunt se oţărau
Şi pe dânsul tăbărau
Şi zilele-i ridicau…
– Câini turbaţi, turci, liftă rea!
De-aţi mânca şi carnea mea,
Să ştiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin!

~~~+~~~

– Sf. Constantin Brâncoveanu a domnit 26 ani în Ţara Românească şi a fost ucis de turci în 15 august 1714 la vârsta de 60 ani. Şincai scrie în Cronica românilor că odată cu Brâncoveanu au pierit patru feciori ai lui cărora el le-a grăit astfel în ora morţii: ,,Iată, toate avuţiile şi orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem înca şi sufletele… Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei! să nu băgaţi seamă de moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătiţi din credinţa voastră pentru viaţa şi lumea aceasta…” etc. ,,Apoi, adaugă Şincai, aceste zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, şi mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncoveanu, şi aruncară trupurile în mare: şi creştini, dup-aceea, aflându-le, le-au astruncat la Patriarhie.”

[1] Mustafa Paşa era imbrohor

[2] Prin turnul mare se înţelege negreşit cetatea numită de turci Edicale, ridicată pe malul Mării de Marmara în capătul oraşului Stambul, şi pe care europenii o numesc Şapte turnuri.

[3] Când năştea vreo neînţelegere serioasă între sultan şi puterile europene, se închideau ambasadorii străini în cetatea Edicale, până la sfârşitul certei sau a războiului.

[4] Între pârile trimise la Poartă în contra Brâncovanului era şi aceasta, că bâtuse monedă de aur în Ardeal, de câte doi şi până la zece galbeni una.

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august)

Sursă: Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august)

Sfinții Martiri Brâncoveni, Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (16 august) – colecţia „Vieţile sfinţilor” a bibliotecii Cronopedia – Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Sfânta Mahramă a Domnului (16 august)

Sursă: Sfânta Mahramă a Domnului (16 august)

Sfânta Mahramă a Domnului (16 august) – colecţia „Vieţile sfinţilor” a bibliotecii Cronopedia – Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Sfanta Mahrama a Domnului pe video.crestinortodox.ro

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Maria!

Sursă: La mulţi ani celor ce poartă numele Sfintei Maria!

Vă trimit o urare virtuală, vouă, purtătorilor numelui Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria, e dar şi membrilor familiilor voastre (bunici, părinţi, soţ, soţie, fraţi surori, fii şi fice, nepoţi şi nepoate) precum şi prietenilor, colegilor, fanilor purtători ai aceluiaşi nume sau ai variantelor sale.

Îngerii să vă călăuzească paşii şi Sfânta Fecioară Maria să vă lumineze drumul în viaţă!

Felicitări dragi prieteni purtători ai numelui Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu Maria (şi ai variantelor sale) cu ocazia aceastei zile. Vă doresc să fiţi mereu sănătoşi, energici şi plini de bucurie. Vă iubesc şi vă preţuiesc pentru tot ceea ce faceţi. Vă trimit o urare virtuală, vouă, dar şi membrilor familiilor voastre (soţii, fraţi surori, fii şi fice, nepoţi şi nepoate), prietenilor dragi sau colegilor purtători ai aceluiaşi nume.


Adormirea Maicii Domnului – sărbătoare a bucuriei

Sursă: Adormirea Maicii Domnului – sărbătoare a bucuriei

Adormirea Maicii Domnului: Se spune, sau nu, „la mulți ani” pe 15 august, de Sfânta Maria Mare

 

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în

Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.

 

Biserica nu consideră greşit să spui „La mulţi ani!” cu ocazia acestei sărbători, fiind considerată o sărbătoare plină a bucuriei. Moartea Maicii Domnului este mutare la Viaţă, după cum reiese şi din troparul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului: „Mutatu-te-ai la viaţă ceea ce eşti Maica Vieţii”. Din acest motiv, această sărbătoare nu este tristă, ci plină de bucurie, scrie crestinortodox.ro.

Unii oameni spun că de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se pomenesc doar morţii, cosiderând că ziua onomastică poate fi sărbătorită doar pe 8 septembrie, atunci când Biserica sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului.

Portalul Creştin Ortodox notează că Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viaţă, nu este zi de întristare, ci de bucurie.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în Tradiţia Bisericii. Potrivit acestei Tradiţii, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă.

Aceeaşi Tradiţie spune că Apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă că Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului.

Adormirea Maicii Domnului în învăţătura ortodoxă şi romano-catolică

Biserica Ortodoxă învaţă că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat în momentul în care a acceptat să-L nască pe Hristos.

Biserica Romano Catolică vorbeşte de Imaculată Concepţie, o dogmă primită de catolicism în anul 1854, prin care afirmă că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc. Biserica Ortodoxă nu a acceptat această învăţătură, motivând că dacă Fecioara s-ar fi născut fără acest păcat, firea ei ar fi fost alta decât cea a tuturor oamenilor. Iar dacă ea ar fi dăruit Cuvântului o altă fire decât cea pe care noi o avem, firea umană a lui Hristos nu ar mai fi transmis nimic firii noastre. Împotriva unei învăţături de acest gen, Sfinţii Părinţi au afirmat că Hristos a mântuit ceea ce a asumat, iar ceea ce nu este asumat nu este mântuit.

Biserica Romano Catolică, afirmând că Fecioara Maria s-a născut fără păcatul strămoşesc, ne face să credem că învierea şi înălţarea sa la cer se datorează meritelor sale şi nu deplinei uniri cu Hristos. Ortodoxia învaţa că aceasta mutare sau ridicare, este un act al Fiului. Ea nu a mai aşteptat învierea obştească, pentru că însăşi Viaţa S-a sălăşluit în ea. Dar Maica Domnului a murit în virtutea legii omeneşti şi s-a înălţat prin Hristos. Ea „este făptură în care Dumnezeu este de pe acum totul în toate”, după cum spune părintele Stăniloae.

 

Adormirea Maicii Domnului în iconografie

În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primeşte în braţe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este aşezată pe tron într-o mandorla pe care îngerii o poartă spre ceruri, reprezentare care vine să întărească şi mai mult Înălţarea sa la ceruri.

În unele icoane, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunaţi „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2), este înfăţişat în partea de sus, în cer.

Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiţiei, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tăiat amândouă mâinile „fără de veste odată cu orbirea i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat…” (Acatistul Adormirii, condac 4).

Fecioara Maria „L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să Se facă om şi să poată pentru noi a muri şi a învia…” (Arhim. Benedict Ghiuş)

Sursa Crestinortodox.ro

 

Adormirea Maicii Domnului – sărbătoare a bucuriei

Sursă: Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august)

 

Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria (15 august) – Ediţia a doua, revizuită, îmbunătăţită şi adăugită, 2015. – colecţia „Vieţile sfinţilor” a bibliotecii Cronopedia – Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor” apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), realizată de Ioan Muntean.

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: